joc -Paste

12 coli de hârtie, tempera, creioane colorate sau carioci, abțibilduri ca și premii,  o foarfecă, opțional un laminator și coli pentru laminator.

• imprimati cateva buc ouă și lasă-i pe copii să le coloreze/picteze
• după ce le-au decorat, taie-le în două și ascunde-le. Copiii se vor bucura foarte tare, deoarece se vor duce la „vânătoare de ouă”
• acordă 2 abțibilduri pentru fiecare ou complet și 1 abțibild pentru jumătate de ou
• câștigător va fi acela care va avea cele mai multe abțibilduri
• laminează aceste ouă dacă vrei să le folosești și cu altă ocazie sau anul următor.

Pentru copiii mai mari, poți tăia ouăle în sferturi. sursahttps://4childrenblog.wordpress.com/2016/03/26/jocul-oualelor-gigantice/:

 

Read More

testul casei

Casa este o prezenţă des întâlnită în desenele copiilor, mai ales la fete, dar, de asemenea și la băieți. Acest lucru se asociează cu un sentiment interior puternic, ca nevoia şi dorinţa de a trăi protejat în siguranţă acasă şi evitarea pericolelor din lumea exterioară. Astfel, copiii proiectează pe hârtie modul lor propriu de viaţă, legăturile afective care-l leaga de familia lui şi relaţia sa cu lumea din afara.

Desenul casei poate fi prezent în schiţă foarte schematică şi simplă la copii de patru-cinci ani. În medie, începând cu vârsta de 6 ani, casa începe să dețină mai multe detalii variate. Poate fi mare, mică, sau cu mai multe elemente prezente (copaci, plante, animale, nori, foc, fum, etc …).

Testul casei poate da informaţii valoroase cu privire la diferite aspecte ale temperamentului copilului, lumea lor emoţională şi modul în care aceasta se referă la mediul extern.

Caracteristici generale ale casei:

Element:	Interpretare:
Casă mare	Este asociată, de obicei, cu bucuria şi bunăstarea. Copilul ce o desenează, probabil, este sociabil, capabil să arate afecţiune şi prietenos. Casa lui este confortabilă şi întotdeauna deschisă pentru prieteni.
Casă mică	Necesitate de autoapărare împotriva lumii exterioare, introversiune. În funcție de vârsta copilului, timiditate, dificultăţi în relaţiile cu colegii, temeri şi / sau sentimente de inferioritate.
Casă înaltă	Atunci când casa este prea alungită în înălţime pot fi semne de nevoie să crească pentru a ajunge la maturitate. Este caracteristică a unor copii cu probleme emoționale acasă şi care doresc să crească pentru a se emancipa.
Casă joasă	Casele mici, cu distanța mică dintre podea și tavan față de lăţimea acesteia, sunt asociate cu sentimente de opresiune, anxietate, griji, supărare acasă, mai ales dacă nu există liniea solului sau sunt deformate, neterminate.
Casă cu etaj	Dacă se efectuează la o vârstă mai mică de 9 sau 10 ani poate fi asociată cu un nivel cognitiv bun. Copil sensibil, atent, minuțios, în relaţii bune cu familia şi exteriorul.
Casă cu aspect de castel	Poate fi interpretată în moduri diferite, în funcţie de caracteristicile de vârstă şi de copil. Pe de o parte, avem de-a face cu un copil cu imaginaţie mare, care îi place să viseze şi să creeze locuri şi personaje, dar poate indica, de asemenea, un caracter puternic, cu o pofta de putere. Interpretarea depinde de așezarea celorlalte elemente. La copiii mai mari poate însemna protecţie şi fuga de lumea reală, nevoia de a se apăra de elementele externe, care sunt considerate ca fiind periculoase sau nedorite.
Casă de la țară	Adesea este legată de dorința de a căuta linişte, viaţă paşnică şi de evadare din lumea urbană plină de zgomot şi grabă. Poate indica, de asemenea, sensibilitatea și gustul pentru artă.
Casă cu grădină	În general este un semn pozitiv în cazul în care distribuţia sa este proporţională cu mărimea casei. Poate simboliza un gust pentru spaţii deschise, activităţi în aer liber, natura şi animalele. Este caracteristică a extrovertiților (dacă nu există ziduri sau garduri), cu sensibilitate şi deschiderea către ceilalți.

Read More

Testul persoanei

Cerința de a desena o persoană va fi îndeplinită în concordanţă cu dinamica bazală, tipică şi unică a personalităţii individului, relevând date esenţiale despre el însuşi prin abordarea de către el a sarcinii de a face desenul unei persoane.Se presupune că în desenul unei persoane vor fi prezente – într-o anumită măsură – atât imaginea sa despre sine, cât şi cea despre sinele ideal. El va putea, desigur, să prezinte o persoană semnificativă pentru el: părinte, rudă, soţ, profesor, etc.

Un pas iniţial în interpretare este de a descrie pur şi simplu figurile desenate. Sunttinere sau bătrâne? Active sau inactive? Flexibile sau rigide? Frumoase sau urâte? Masive sau mici? Vesele sau triste? Formale sau obişnuite? Musculoase sau slabe şi atrofiate? Agresive şi dominante sau pasive? Multe asemenea probleme pot fi ridicate şi pot sugera diferite ipoteze interpretative privind subiectul care a desenat asemenea figuri.

După această fază iniţială a examinării, ar trebui să se concentreze atenția asupra celor patru zone majore ale desenelor:

1.Capul – sediul concepţiei despre Sine şi al Eului. Se relaţionează perceptiv cu lumea exterioară. Ochii şi urechile primesc stimuli sau date extrapersonale . Gura serveşte pentru încorporarea unor lucruri (adică dependenţa orală) şi ca o ieşire a agresivităţii , prieteniei şi a unor emoţii. În zona capului se manifestă aspiraţii şi frustraţii intelectuale . Aici este, deasemeni, acceptată, respinsă sau ignorată dragostea. Astfel este acceptată sau respinsă lumea altor fiinţe umane sau se ia o altă aitudine în raport cu ea. Aspiraţii de strălucire pot fi relevate în detalierea facială. Dispreţul, ura sau agresivitatea profundă pot fi văzute în ochi întunecoşi, sfredelitori. Hipersensibilitate sau chiar suspiciune pot fi remarcate într-o detaliere neobişnuită a urechii. Capul poate să-i furnizeze examinatorului înţelegerea cea mai validă asupra interacţiunii subiectului cu alţii,cât şi asupra imaginii de sine.

2.Mâinile, braţele, umerii şi pieptul – Ele se combină pentru aforma o unitate funcţională capabilă să execute comenzile corticale sau impulsurile corporale. Pot fi observate mărimea, forma, puterea, gradul de extindere spre exterior, gradul de agresivitate şi semnele conflictuale. Desenează subiectul figurile căutând ajutor? Caută el să se manifeste agresiv? Se ia el “latrântă” cu lumea? Smulge el orice poate de la alţii? Se retrage faţă de ceilalţi şi faţă de lume pentru a seinterioriza? Este capabil din punct de vedere fizic sau slab şi inadecvat? Cum este puterea fizică afigurilor faţă de puterea fizică a subiectului?

3.Torsul (trunchiul)– Acesta indică trăsături de putere similare cu cele ale braţelor, umerilor şi pieptului. Aici, îmbrăcămintea acoperă corpul şi este importantă simbolic ca“faţadă” sau “frontispiciu”, partea pe care subiectul o prezintă lumii. Aici este văzută sublinierea liniei mediene la persoanele dependente sau la cele preocupate de dificultăţi somatice. Indicatori ai constrângerii şi controlului sunt cravatele, cordoanele, bijuteriile care caută să taie (să reteze)impulsurile aociate în mod simbolic cu torsul.

4.Picioarele şi labele picioarelor – Aici sunt indicate autonomia, auto-mişcarea, auto-direcţia şi echilibrul. Cineva care desenează picioare lungi arată tendinţe de autonomie. O figură echilibrată sau care se clatină arată stabilitate, respectiv instabilitate emoţională. Stabilitatea sau instabilitatea pot fi relevate prin simetrie sau asimetrie. La figurile bărbăteşti, picioarele sunt indicatorul masculinităţii sau al dubiilor în ceea ce priveşte masculinitatea; la figurilefeminine picioarele indică preocupări sexuale.

Scopul este de a identifica zonele de conflict, exagerare, omisiune şi distorsiune. Care părţi ale corpului sunt scoase în evidenţă în mod special prin haşurare, mărire sau negarea realizată prin omisiune? Unde a făcut subiectul ştersături? Ce linii sunt accentuate? Ce linii sunt slabe? Interacţiunea celor patru zone corporale este esenţială. Discrepanţele de interpretare între diferitele zone trebuie să fie rezolvate. În acest moment examinatorul ia în considerare mediul subiectului, structura lui familială, nemulţumirile principale, descrierea figurilor şi comentariile spontane.

Read More

testul copacului

Ideea de a utiliza desenul arborelui ca instrument de diagnostic psihologic i-a aparţinut lui Emile Jucker, Consilier de orientare profesională la Fägsvil, cantonul Zurich. Ulterior, un alt psiholog elveţian Ch. Koch, publică un manual (1937) complet cu date statistice: „cercetări experimentale”, un capitol special cu referire la dezvoltarea expresiei grafice la copil, tehnica de interpretare a desenului şi un studiu istorico-cultural asupra simbolismului arborelui.

Tema arborelui solicită proiecţia unei lumi interioare, prin intermediul unor mişcări grafice pe care voinţa conştientă nu le alterează;este proiectat grafic într-un spaţiu simbolic cu semnificaţii arhetipale. Marginile foii capătă semnificaţiile unor limite şi sunt resimţite uneori ca obstacole sau zone de sprijin.

Interpretare:

Pasul nr. 1: se analizează aşezarea în pagină: aşezarea normală este în centru (distanţă de 15% de margini)

• privim axele + – se îndoaie foaia:
  – partea stângă a paginii: – proiecţia unor aspecte care ţin de trecut, pasivitate, introversie, dependenţă de afectivitatea maternă (depresie)
  – partea dreaptă a paginii: – proiecţii care sunt legate de viitor, activism, extroversie, relaţia cu autoritatea parentală (optimism)
  – partea superioară: – suportă reprezentări care ţin de conştient, relaţia cu aspiraţiile, cerul,proiecţia spirituală
  – partea de jos: – inconştientul, relaţia cu originea, cu pământul, fiecare copac este înrădăcinat în pământ. (conceptul lui Young – inconştientul colectiv pentru că toţi copacii sunt înrădăcinaţi în pământ)
• semnificaţia fiecărui cadran:
  – partea stângă sus: zona de proiecţie a pasivităţii (zona spectatorului vieţii)
  – partea dreaptă sus: zona confruntării active cu viaţa
  – partea stângă jos : zona conflictelor legate de debut, regresie, fixaţii la stadii primitive ale existenţei
  – partea dreaptă jos: zona pulsiunilor, zona nostalgiei pământului
• fiecare colţ este dominat de un semn:
  – colţul din stânga sus: este simbolizat de aer, emergenţă spre afară
  – colţul din dreapta sus: este simbolizat de foc, aspiraţie, ceva care se consumă
  – colţul din stânga jos: apa – simbolul inconştientului
  – colţul din dreapta jos: pământul – reprezentări legate de materie, de cădere, de infem.
  Pasul nr. 2: se analizează calitatea desenului, adică mărimea desenului:
  – un copac mic – o persoană care se vede neînsemnată, un eu slab, sentimente de depresie
  – un copac mare – un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit deficit)
• Pasul nr. 3: se analizează perspectiva:
  – copac schiţat – pentru că subiectul nu se implică, fie pt. că este plictisit, fie că este nesigur pe el
  – copac bine conturat + iarba + floricele + etc => nevoie de suport
• Pasul nr. 4: se analizează calitatea liniilor:
  1. se dă subiectului creion şi gumă şi ne legăm de simbolistica zonei pe care subiectul o şterge – linii putemice : – agresivitate (indivizi agresivi) – linii subţiri: – fragilitate, insecuritate
  2. Subiecţii care desenează la modul impulsiv: – tendinţa de exteriorizare şi impulsivism
  3. Liniile îngrijite : – autocontrol ridicat
  4. Linii prea îngrijite : – rigiditate
  Pasul nr. 5: se urmăreşte simetria:
  – simetric: predomină logicul, raţionalul, controlul – perfect simetric: rigiditate, compulsivitate (compulsivitate = oamenii nesiguri de un gest pe care l-au făcut – ex.: controlează dacă au închis uşa de 7 ori), trecerea la act.
  – nesimetric: prezintă tendinţa de exteriorizare necontrolată Omiterea unei anumite părţi a desenului, nu este accidentală – subiectul refuză să se gândească la problema respectivă. Ex.: – nu desenează coroana: – conflict în relaţiile sociale – nu desenează trunchiul: – nu desenează eul
  Pasul nr. 6: umbrirea:- anxietate legată de simbolistica zonei respective – înnegrirea – agresivitate
  Pasul nr. 7: sugestia pe care ne-o crează arborele: dacă este falnic sau caraghios
  Pasul nr. 8: dacă pe trunchi este desenat un ciot sau o scorbură, înseamnă că în decursul existenţei, a existat un eveniment care l-a marcat pe individ (un accident) – indicele lui Wittgenstein ne spune la ce vârstă s-a produs tragedia respectivă. Se măsoară desenul în mm. Calculăm vârsta în ani şi luni şi împărţim H (înălţimea întregului desen) la vârsta
  – x indicele lui Wittgenstein.
  – măsurăm în mm de jos la punctul unde apare ciotul =h (înălțimea până la care apare ciotul) şi împărţim la x (indicele lui W.)
  – h/x = vârsta traumatismului
  Ex.: – subiectul are 40 ani – arborele are 120 mm – linia stg. este întreruptă la 12,9cm de la baza => 12,9 / 3 = 4,3 ani
  Puncte reper de interpretare a diferitor laturi ale personalităţii, preluate din cartea „Testul Arborelui” de Denise de Castilla:
  1. Introversiunea:
     Arbore foarte mic; • Baza trunchiului închisă sau încercuită; • Situare în stânga paginii ( agăţare de trecut, teamă de a se implica în relaţiile cu ceilalţi, teamă de contact); • Absenţa uneori a coroanei şi frunzişului; • Înnegriri ( anxietate) ; • Coroana complet închisă; • Arborele crescut din ghiveci; • Ramuri schiţate dintr-o singură linie.
  2. Extraversiunea: • Arbore mare; • Frunziş des; • Marginile frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri; • Obiecte diverse desenate în frunziş sau în jurul arborelui ( nevoie de schimbare şi de contact)
  3. Imaturitatea: • Baza foii este luată că bază a arborelui; • Forme repetitive; • Neîndemânare grafica; • Trunchi sudat – trunchi S ( care intră în frunziş, după Koch); • Ramuri desenate dintr-o singură linie Toate aceste caracteristici pot indica o lipsă de maturitate afectivă şi, eventual, o inhibare a dezvoltării intelectuale.
  4. Debilitate: • Forme sărace şi infantile; • Linii frustre şi neregulate; • Stereotipii ( exagerării ale regularităţii); • Absenţa liniei solului; • Ramuri trasate dintr-o singură linie; • Trunchi conic; • Trunchi separat de frunziş printr-o linie.
  5. Anxietate – angoasă: • Înnegrire a liniei solului, rădăcinilor, trunchiului, ramurilor, frunzişului; • Presiune susţinută sau spasmodică; • Arbore mic; • Arbore situat în stânga paginii; • Linii trasate discontinuu; • Arbore foarte stufos; • Ramuri lipsite de frunze.
  6. Nervozitate: • Liniile desenate se întrepătrund, se întretaie şi se amestecă în frunziş; • Frunzişul este neregulat, cu linii confuze; • Înnegriri; • Linii ascuţite ( releva în egală măsură agresivitatea); • Baza trunchiului este barata şi înnegrită; • Apăsare insistentă şi spasmodica; • Linii necontrolate ( control emotiv deficitar); • Linii retuşate, în zigzag.
  7. Tendinţa depresivă: • Frunziş căzut ( tip salcie plângătoare); • Trunchi discontinuu, linii spasmodice; • Arborele este mic, cu ramuri fără frunze, trasate din linii unice; • Porţiuni înnegrite ( semn de angoasa); • Sisteme de linii trasate în direcţii opuse în frunziş; • Semne de nervozitate ( linii discontinue, retuşate…); • Linii uşor trasate ( lipsa de sprijin).
  8. Impulsivitatea: • Ramuri în formă de tub; • Linii aruncate, lansate; • Înnegriri; • Linii spasmodice; • Linii trasate în direcţii opuse.
  9. Agresivitatea: • Unghiuri ascuţite; • Înnegriri; • Linii frânte sau unghiulare; • Săgeţi îndreptate înspre trunchi ( autoagresivitate), sau înspre interior; • Rădăcini nuanţate şi multiple; • Trunchi rugos, înnegrit sau „zebra”; • Ramuri sau frunze ascuţite; • Ramuri tubulare; • Frunze de ilex.
  10. Probleme sexuale: • Rădăcini importante, ascuţite, răsucite, cu linii frânte; • Linia solului haşurata sau în unghi; • Înnegriri la baza arborelui; • Baza arborelui acoperită de tufe şi ierburi; • Ramuri tubulare ( impulsivitate); • Ramuri încrucişate ( ambivalenta); • Arbore crescut în ghiveci;
  11. Nevroze şi psihoze: • Arbore mic sau foarte mare ( sentiment de inferioritate sau exaltare imaginativa); • Înnegriri ( anxietate, angoasa); • Frunziş imens şi apăsător ( control imaginativ deficitar); • Îngustare a trunchiului ( blocaj al încărcăturii afective); • Rădăcini mari şi îndreptate în jos ( probleme sexuale); • Trunchi împărţit în două ( divizare a personalităţii); • Ramuri fără frunze ( lipsa de contact şi schimburi cu altcineva); • Crestături în partea stângă a trunchiului ( traumatism în trecut); • Coroană diformă şi neregulat desenată ( lipsa unei înlănţuiri logice a ideilor); • Forma infantilă (regresie); • Ramuri frontale ( probleme psihologice); • Apăsare spasmodica în trasarea liniilor ( agresivitate); • Repetarea unor motive diferite: cercuri, etc. ( tendinţa obsesionala, perseveraţie); • Încrucişarea ramurilor ( ambivalenţă); • Linii retuşate ( anxietate); • Coroana căzută (tendinţa depresivă); • Forme inautentice ( rupere de realitate).
  12. Alcoolismul: • Linii tremurate; • Linii fine şi fără suport, discontinue câteodată; • Mici semne repetate, înnegriri, forme rotunde în coroană ( tendinţa de perseveraţie); • Coroana căzută ( semn al depresiei); • Lărgiri şi îngustări ale trunchiului ( blocarea încărcăturii afective); • Ramuri întrepătrunse în coroană ( contradicţie intimă); • Arbore crescut din ghiveci ( sentiment de închidere în problemele personale).

Read More

Testul familiei

Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului acestora, a relaţiei dintre erou, părinţi şi fraţi.

Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman, subdenumirea „Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică”,cu 103 figuri în 1967.

Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. Elementele formale ale desenului sunt împărţite în două categorii:trăsături izolate şi structuri de ansamblu. Există astfel trei nivele ale interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic, nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor, calitatea şi forţa acestora şi la zona de plasare. Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a desenului, structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul, renunţând la imaginaţie şi fantezie, ne prezintă propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. Se cere în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen, conform atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. principiul realităţii. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real, modul de funcţionare al mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. Dintre comportamentele particulare cu valoare diagnostică intervin:

1.valorizarea prin atenţie, care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea personajului desenat, desenarea de la început, talia mai mare a figurii, detalii supra adăugate, rolul privilegiat relevat prin anchetă, identificarea copilului cu respectivul personaj;

2.devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului, plasarea în planul ultim sau pe marginea paginii, distanţarea de celelalte personaje sau mai jos, desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe detalii, prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la anchetă, schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi, în anumite cazuri, prin identificare explicită. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea sau tăierea personajului după ce a fost desenat;

3.deplasarea, care poate interveni prin schimbarea sexului, vârstei sau situaţiei personajelor desenate (de exemplu, în cazul unei regresii, personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebeluși), sau sub forma unor personaje dubluri, respectiv personaje foarte asemănătoare ca vârstă, sex, situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. În unele situaţii, personajul poate fi şi un animal, travestiul reprezentând un maxim de cenzură. În general, când apar animale în desen, fenomenul de regresie este evident;

4.modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje;

5.analiza identificării şi a nivelului acesteia, conştient sau inconştient, precum şi a dinamicii conflictuale a personajelor. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile, reacţiile agresive, reacţiile depresive, precum şi complexul oedipian.

Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul conştient, dar şi în cel al fantazării pasive. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. În planul dezvoltării psihice, testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală, precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe.

Read More

mariuca -sceneta

sursa: http://blogserbari.blogspot.ro/2015/05/mariuca.htmlhttp://blogserbari.blogspot.ro/2015/05/mariuca.html

PERSONAJE:

Măriuca

Mama

Povestitorul

Cocoşul

Motanul

Oglinda

Pieptănele

Periuţa de dinţi

Masa

Patru copii: Monica, Oana, David, Codruţ

Păpuşa

Ursul

Iepuraşul

Acţiunea are două locuri de desfăşurare: acasă şi la grădiniţă.

Povestitor:

A fost odată o fetiţă

Ce Măriuca se numea

Şi, somnoroasă cum era,

Ea zi de zi întârzia

La grădiniţă.

Mama:

-Scoală, draga mea fetiţă,

Să te duci la grădiniţă.

Toţi copiii au plecat,

Numai tu mai eşti în pat!

Măriuca:

-Of! Mi-e somn, mi-e tare somn,

Lasă-mă, vreau să mai dorm!

Cocoşul:

-Cucuriguuu! Cucuriguuu!

Cucuriguuu, ce ruşine,

Ca să te trezesc pe tine,

De o oră am cântat

Şi tu tot nu te-ai sculat!

Am cântat de-am obosit

Şi tu tot nu te-ai trezit!

Mama:

-Haide, Măriucă, scoală

Şi mergi iute şi te spală!

Somnul iute o să plece,

De te speli cu apă rece!

Măriuca:

-Apă rece?! Brr!... Mi-e frică,

Şi-apoi nu sunt murdărică!

Mama:

-Eu acuma plec de-acasă,

Trebuie să merg la muncă.

Tu te-îmbracă şi mănâncă!

Micul dejun e pe masă.

La revedere, Măriucă!

Măriuca:

-Nu te-ngrijora,mămică,

Mă descurc şi singurică!

Mama pleacă, fetiţa ţopăie de bucurie.

Tii!.. ce bine c-a plecat,

De spălat iată-am scăpat!

Of! Acum să mă îmbrac!

Unde-i rochia?

Motanul:

-E sub pat!

Măriuca:

-Dar ciorapii, unde-or fi?

Nu-i zăresc deloc pe-aci!

Îi caută

Nu-s sub scaun, nu-s sub masă,

Poate i-o fi luat mămica

Să mi-i coasă!

Motanul:

O să-i cauţi mult şi bine,

Că-s aici, în coş, la mine!

Cum să le găseşti, când toate

Ţi le lasi împrăştiate?

N-am mai întâlnit vreo fată

La fel de dezordonată!

Măriuca:

-Ia mai taci, măi Motănel,

Parcă tu ai fi altfel?

Toată ziua leneveşti,

Torci, te plimbi, te linguşeşti

Şi de vezi vreun şoricel

Nici nu te iei după el!

Motanul:

-Dar măcar eu sunt curat,

Tu deloc nu te-ai spălat!

Dinţii nu ţi-ai periat,

Părul nu ţi-ai pieptănat!

Măriuca:

-Dar, mă rog, ţie ce-ţi pasă?

Eu şi-aşa sunt tot frumoasă!

Motanul:

-Eşti frumoasă? Ieşi în tindă

Şi te uită în oglindă!

Măriuca:

-Da, mă uit, crezi că mi-e frică?

Motanul:

-Să vedem ce o să zică!

Oglinda:

-Ei, îţi place ce zăreşti?

Uite ce murdară eşti!

Şi din grupa de copii,

Nimeni nu te va iubi.

Măriuca:

-Eşti oglindă mincinoasă!

Ţi-e necaz că sunt frumoasă

Şi de-aceea mă poceşti!

Oglinda:

-Nu te mint, fetiţă mică,

Dar eşti tare murdărică!

Măriuca:

-Nu te cred, eşti mincinoasă

Şi oricum mie nu-mi pasă!

Nu mă joc cu alţi copii,

Eu mă joc cu jucării.

Plec la grădiniţă-ndată!....

Dar nu îmi găsesc o gheată!

 Caută gheata.

Motanul:

-În bufet ai căutat?

Măriuca:

-Am găsit-o.

 Se încalţă.

-Am plecat!

Pieptănele:

-Părul nu ţi-ai pieptănat

Şi nu ţi-ai legat fundiţă.

Aşa pleci la grădiniţă?

Măriuca:

-Ia mai lasă-mă în pace,

Să mă pieptăn nu îmi place!

Grija mea n-o mai purta,

Căci îmi stă bine şi-aşa!

Periuţa de dinţi:

-Dinţii ţi s-au cariat

De când nu te-ai mai spălat,

Haide, vino de te spală!

Măriuca:

-Nu vreau, pasta e amară!

Masa:

-Vino să te-aşezi la masă!

Pâinea-i proaspătă, gustoasă,

Mămica ţi-a pregătit:

Brănză, ouă şi lăptic.

Măriuca:

-Brănză, ouă eu nu vreau!

Lapte dulce eu nu beau!

Pâinea nu e feliată...

Masa:

-Dar ce-şi place, dragă fată?

Măriuca:

-Prăjituri şi ciocolată!

Fiindcă n-ai, eu plec îndată!

Motanul, Pieptănele, Periuţa de dinţi, Masa:

-Cum o să te duci aşa?

Nu pleca, stai, nu pleca!

Povestitorul:

A plecat, n-a ascultat

Şi-a ajuns la grădiniţă

Cea mai murdară fetiţă.

Ce copil dezordonat!

Măriuca:

-Copii, bună dimineaţa!

David:

-Iarăşi ai întărziat!

Monica:

-Uite ce murdară-i faţa!

Codruţ:

-Şorţuleţul e pătat!

Oana:

-Gulerul nu-i aranjat!

David:

-Ghetele nu sunt curate!

Monica:

-Unghiile nu-s tăiate!

Oana:

-N-o să te mai joci cu noi!

Măriuca:

-Nici nu-mi pasă, sunteţi răi!

Mă joc cu păpuşile.

Păpuşa:

-Nu vrem să te joci cu noi,

 Ne pătezi rochiţele!

Uite cât eşti de murdară,

Întâi du-te şi te spală!

Măriuca:

-Să mă joc cu Martinică!

Ursul:

-Nu m-atinge, mi-este frică!

Vezi, blăniţa mea curată

Se va murdări îndată!

Măriuca:

-Iepuraşul poate vrea

Măcar de vorbă să stea!

Iepuraşul:

-Nu vorbesc cu tine, fată,

Nu eşti ca mine curată.

Eşti murdară, nu m-atinge!

Măriuca:

-Chiar şi iepuraşul fuge!

Dacă nu mă vrea niciunul

Să iau repede săpunul,

Pieptănul şi periuţa,

Pasta şi cu forfecuţa

Şi cu ele, deîndată,

Măriuca e curată!

Îmi schimb şorţul şi rochiţa,

Şi îmi leg în păr fundiţa.

Toţi copiii vreau să zică:

Ce frumoasă e fetiţa!

Măriuca se retrage şi se aranjează.

Copiii formează un cerc, se joacă şi cântă. În mijloc se află Oana. Ea il alege pe David si danseaza împreună.David o alege apoi pe Măriuca.

Toţi copiii:

-Joacă, joacă, joacă fetiţă,

Că eşti frumoasă ca o garofiţă

Şi jocul nostru este format

Dintr-o fată şi-un băiat.

Oana şi David dansează împreună.

Joacă,  joacă, joacă-aşa,

Căci fata pe tine te vrea...

--Joacă, joacă, joacă băiete,

Căci ţara este plină de fete

Şi jocul nostru este format

Dintr-o fată şi-un băiat.

David:

-O aleg pe Măriuca.

Uite cât e de curată,

Parcă este altă fată!

Cei doi copiii dansează împreună.

Joacă, joacă, joacă-aşa,

Băiatul pe tine te vrea....

Măriuca:

-Ce bine e să fii curat,

Silitor şi ordonat.

Toţi îţi spun că arăţi bine,

Nimeni nu fuge de tine!

Ca să nu păţiţi ca mine

Vă rog sfatul să-mi urmaţi:

De acasă când plecaţi,

Întrebaţi-vă oglinda

Cât de bine arătaţi!

Cortina

Scenetă publicata în cartea De-a actorii- editura Aramis- Bucureşti, 1999.

Read More

Apa vietii, Fratii Grimm

preluare:   http://copiipovesti.blogspot.ro/2016/03/fratii-grimm-poveste-apa-vie-partea-I.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+blogspot/wHmdj+%28Povesti+pentru+copii%29
Povestea Apa vieții a Fraților Grimm mi-a adus aminte de două basme românești de excepție, pe care orice copil ar trebui sa le citească, Greuceanu a lui Petre Ispirescu si Harap Alb a lui Mihai Eminescu.  
Am tradus această poveste dupa versiunea în limba engleză, găzduita de Authorama.
Daca vrei să citești această poveste în limba germană, poți accesa linkul  Proiectul Gutenberg.



Apa vieţii |The Water of Life | Das Wasser des Lebens de Fraţii Grimm 

Cu mult înainte ca tu și cu mine să ne fi născut, domnea într-o ţară un rege tare bun şi iubitor, ce avea trei fii. Şi regele acesta, nu ştiu cum a făcut de a căzut atât de bolnav, încât nimeni nu mai credea c-ar putea să se mai însănătoşească. 
Cei trei fii ai regelui erau peste măsură de mâhniţi de boala tatălui lor şi în timp ce se plimbau, într-o dimineaţă mohorâtă, pe aleile parcului regal, în faţa lor s-a ivit un bătrânel simplu, care i-a întrebat care era povara și pricina supărării lor. 
Prinţii i-au spus acestuia, cu disperare, că tatăl lor era tare bolnav, că se temeau că e pe patul de moarte si că nu exista vreun leac pentru boala lui. 
- Ar fi un leac, totuși, le-a spus moșneagul. Se numeşte Apa vieţii. Părintele vostru se va face bine, dacă va bea câteva înghiţituri din ea, numai că această apă este foarte greu de găsit. 
- Eu trebuie s-o găsesc, a spus cel mai mare dintre fii și s-a dus la căpătâiul regelui bolnav şi i-a cerut îngăduinţa să pornească în căutarea leacului care- i va salva viața. 
- Nu, i-a răspuns regele, cu durere. Mai bine mor, decât să te las să pleci să înfrunţi primejdiile pe care le vei putea întâlni în călătoria asta! 
Tânărul prinţ a stăruit atât de mult încât regele i-a dat binecuvântarea sa.
 Ieşind din cămările împărăteşti, băiatul şi-a spus: 
- Dacă aduc apa care îl va lecui pe tatăl meu, acesta mă va iubi mai mult decât pe fraţii mei şi mă va face moştenitorul regatului. 
Aşadar, a pornit la drum şi, după ce a mers cale lungă, a ajuns pe poteca unei văi adânci, mărginită pe o parte de bolovani uriaşi de piatră, iar pe cealaltă de o pădure. 
Şi cum mergea el îngândurat, la o răspântie, cocoţat pe o stâncă, s-a ivit un pitic cam urâţel, ce purta o mantie roşie și-o scufie albă ca neaua, care l-a întrebat: 
- Dar ce cauţi, Mărite prinț, pe aceste tărâmuri? 
- Ce treaba ai tu, arătare, i-a răspuns prinţul trufaş, şi-a plecat mai departe pe calul său. 

Cuvintele prinţului l-au jignit foarte tare pe pitic şi, ca să se răzbune, a slobozit către el o vrajă rea, astfel încât, tânărul s-a pomenit pe o cărare atât de îngustă, încât nu mai putea să se întoarcă. Şi când a vrut să descalece, picioarele i-au rămas înţepenite în scări. 
A mai apucat să audă râsul piticului satisfăcut, apoi, s-a transformat în stană de piatră. 
Bolnavul rege l-a aşteptat timp îndelungat, dar fiul sau cel mare nu s-a mai întors. 

Văzând aşa, mijlociul i-a cerut atunci tatălui sau să-i dea voie să pornească şi el în căutarea apei dătătoare de viaţă. Regele s-a împotrivit la început, dar a trebuit să se înduplece în cele din urmă. 
Tânărul crai a pornit pe aceeaşi cale şi s-a întâlnit şi el cu acelaşi pitic care l-a întrebat 
- Dar unde te grăbeşti aşa, Mărite prinţ? 
- Vezi-ţi de treaba ta, băgăciosule! i-a răspuns dispreţuitor prinţul cel mijlociu. 
Şi, fără să mai privească în urmă, a pornit mai departe. 
Piticul s-a răzbunat şi de dată asta, vrăjindu-l şi pe fratele mijlociu ca să ajungă pe cărarea îngustă dintre munţi, de unde nu avea cum să se mai întoarcă. 

Asta era pedeapsa pentru trufia şi a unuia şi a celuilalt! 
Fiindcă după cum ştii, unii oameni se cred mai presus de alţii şi prea mândri de a cere sau primi vreun sfat sau îndrumare!

Văzând că fraţii lui nu se mai întorc, cel de-al treilea a cerut şi el binecuvântarea tatălui, ca să pornească în lume, să caute leacul miraculos, Apa vie şi regele, tatăl sau n-a avut încotro nici de dată aceasta. 
Aşa că, a pornit şi el pe acelaşi drum că al fraţilor săi şi s-a întâlnit cu acelaşi pitic.
Însă, când acesta l-a întrebat ce îl poartă paşii pe acele tărâmuri, mezinul i-a răspuns: 
- Sunt în căutare Apei vieţii, leacul care-i trebuie tatălui meu, fiindcă se află pe patul morţii. Poţi oare să mă îndrumi? Te rog, dacă poţi, să mă ajuţi, i-a spus prinţul. 

preluat de pe site ul Dianei Popescu

Read More