joi, 23 iulie 2015

cum depistam dislexia si ce masuri luam

Baiatul vorbaret de 5 ani ce nu poate invata alfabetul. Fata de 7 ani, inteligenta, creativa, care nu stie bine sa citeasca. Adolescentul talentat ale carui note mediocre sunt explicate prin lipsa de motivare. Studentul ce a terminat cu greu liceul si acum se simte coplesit.

Ceea ce acesti tineri, de altfel inteligenti si sociabili, au in comun este o incapacitate care face invatarea "obisnuita" foarte dificila. Dislexia, caracterizata prin probleme legate de invatarea cititului, de intelegerea a ceea ce se citeste, de despartirea in silabe si de organizare a gandurilor, poate fi descoperita inca de la gradinita sau poate sa ramana nediagnosticata. Deoarece interfereaza cu abilitatea de a invata la scoala, dislexia poate fi frustranta atat pentru elevi cat si pentru parinti.


Necazuri cu cuvintele

Presupunerea comuna in legatura cu dislexia este aceea ca este caracterizata prin cititul cuvintelor in ordine inversa, de exemplu "sut" este citit "tus". Desi acest tip de probleme poate fi asociat cu dislexia, aceasta nu poate fi explicata pur si simplu prin cititul literelor sau cuvintelor de la coada la cap. Dislexia este caracterizata prin dificultati in stabilirea conectiunii de baza dintre simboluri (litere) si sunetele corespunzatoare lor.

Atunci cand majoritatea copiilor invata sa citeasca, ei folosesc tehnici tipice de "decodificare": recunoasterea imaginilor literelor si invatarea sunetelor corespunzatoare fiecarei litere. Apoi incep sa isi imagineze (sa decodifice) cum vor arata si cum vor suna literele atunci cand sunt puse impreuna pentru a forma cuvinte. Pentru dislexici, procesul de decodificare poate fi o incercare grea, din mai multe motive. Ei sunt incapabili sa sesizeze diferentele dintre anumite sunete (de exemplu, diferenta dintre "p" si "b"), sau pot vedea (percepe) incorect spatiile dintre litere, ceva de genul:
Ac estec uvin tesunti ncore ctspat iate.
Acestecuvintesuntlipiteuneledealtele.

Cauzele specifice ale dislexiei nu sunt cunoscute, si probabil exista multe cauze. Cel putin 14 zone ale creierului sunt implicate in procesul de citire. Incapacitatea de a invata este general acceptata a fi rezultatul unor defecte subtile in organizarea acestor zone. Mesajele trimise de catre creier par sa devina amestecate sau confuze. Dislexicii pot fi capabili sa auda si sa vada (perceapa) perfect insa ceea ce aud si vad ei suna si arata diferit fata de ceea ce aud si vad majoritatea oamenilor. Se presupune ca defectele care cauzeaza dislexia sunt prezente inca de la nastere si sunt influentate de ereditate. Aproximativ intre 5% si 10% dintre copiii de varsta scolara prezinta un tip de incapacitate de a invata.
Copiii cu dislexie, in mod obisnuit, prezinta o mare diferenta intre coeficientul de inteligenta si rezultatele academice. Aceasta diferenta nu poate fi explicata prin surzenie, probleme de vedere, slaba pregatire a profesorilor, lipsa de motivare sau factori emotionali. Deseori, capacitatea copilului de a gandi creativ si abstract este foarte buna, insa cititul si gramatica sunt mult sub asteptari. Poate fi prezenta si discalculia - probleme referitoare la abilitatile matematice.

Un copil dislexic, observand colegii citind si progresand, ar putea sa se simta "prost" pentru ca nu poate tine pasul cu ei. Si pe masura ce continua sa aiba insuccese la scoala, respectul de sine se poate diminua. Educatorii insista asupra importantei descoperirii cat mai de timpuriu a unei incapacitati de a invata, astfel incat copilul sa poata fi invatat intr-un mod alternativ si astfel sa aiba succes la scoala.


Diagnosticarea dislexiei

Scoli, psihologi, chiar si unele spitale ofera posibilitatea testarii copilului ce pare sa aiba o incapacitate de a invata. Canditatii pentru testare includ copii cu o inteligenta cel putin normala care nu se descurca la scoala asa cum ar trebui, corespunzator nivelului de inteligenta. Evaluarea comprehensiva a unei incapacitati de a invata implica o serie de teste cognitive, lingvistice, social-emotionale si academice. Daca a fost stabilit diagnosticul se poate incepe un tratament. Tratamentul - ajutorul dat copiilor pentru a gasi modalitati prin care pot invata - necesita cooperarea stransa dintre parinti si educatori si poate implica si terapisti si tutori.

Din fericire, majoritatea copiilor cu dislexie sunt capabili sa invete strategii si tehnici care sa le permita sa studieze intr-o scoala obisnuita. Un mediu cat mai putin restrictiv este cel mai potrivit, atat timp cat copilul este ajutat sa invete intr-un mod adecvat si potrivit. Totusi, s-ar putea sa fie nevoie si de o parte de "educatie speciala" pentru a ajuta copilul sa inteleaga si sa depaseasca incapacitatea de invatare.


Strategii functionale de invatare

Strategiile compensatorii ofera copilului metode de a depasi efectele dislexiei. Aceastea pot include: inregistrarea textelor si cursurilor, folosirea de cartonase pentru invatarea conceptelor noi, pozitionarea copilului in fata clasei pentru a putea observa mai bine profesorul, folosirea calculatorului pentru rezolvarea problemelor de pronuntie si gramatica.

Remedierea reprezinta o metoda de invatare care permite copilului sa primeasca informatiile de care are nevoie intr-un mod prin care el le poate asimila. Exista 3 componente ale remedierii:
  1. Invatarea prin unitati mici
  2. Supra-invatarea
  3. Prezentarea multisenzoriala
Prin prezentarea unor unitati mici de informatie, copilul se poate concentra mai bine si astfel, treptat, poate stapani material dificil, putin cate putin. De exemplu, introducerea familiei de cuvinte "oi" - oi, moi, ploi etc. Copilul invata sa se gandeasca la sunetele literelor si la forma pe care o ia gura sa atunci cand pronunta aceste sunete. Aceasta informatie este predata intr-un context plin de inteles de cateva ori, mai multe decat ar fi considerat ca necesar. Componenta de supra-invatare este foarte importanta. Repetarea ajuta elevul dislexic, care are tendinta de a "pierde" usor informatia.

Pe masura ce copilul pronunta si citeste cuvintele, el le si traseaza - incercand sa le "simta". Instruirea verbala include si prezentari vizuale. In prezentarile multisenzoriale materialul invatat este auzit, pronuntat, vazut si pipait. Uneori este dificil de stabilit exact unde este deficitul copilului dislexic. Prezentarile multisenzoriale predau tuturor simturilor deodata in speranta unei mai rapide invatari. Este foarte util pentru parinti ca aceste tehnici sa fie invatate si practicate si acasa.


Calea spre succes

Deoarece pentru un elev dislexic, chiar si sub supraveghere si tratament, deseori scoala reprezinta o lupta, dezvoltarea unei imagini sanatoase despre sine este in pericol. De aceea parintii sunt sfatuiti sa se concentreze pe activitati pe care copilul le gaseste usoare si in care, eventual, poate si excela, cum ar fi sportul, diferite hobby-uri, colectionarea. Muzica, arta, teatrul, munca voluntara pot ajuta copilul dislexic sa se simta si sa fie special. Expertii sunt de acord ca dislexia nu este un impediment al succesului; multi dislexici sunt de fapt talentati intr-un mod sau altul. Deseori dislexia furnizeaza acel ceva in plus, acea scanteie de creativitate, care vine dintr-un mod de gandire diferit si desprins de sistemul normal de valori.

Exista multi oameni faimosi care au inregistrat succese remarcabile in ciuda, sau poate din cauza, incapacitatii lor. Printre ei, unii dintre cei mai mari ganditori ai timpurilor noastre: Winston Churchill, Walt Disney, Albert Einstein, si Thomas Edison. Artistii Tom Cruise, Whoopi Goldberg si Cher au dislexie, la fel ca si sportivii Nolan Ryan si Bruce Jenner. Chiar daca un copil are dislexie, aceasta nu inseamna ca parintii sau educatorii lui trebuie sa se astepte la mai putin din partea lui. Artistii, atletii, oamenii de stiinta, politicienii mentionati aici au fost cu totii capabili de lucruri marete in ciuda problemelor pe care le-au avut.



Sursa: The Nemours Foundation

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu